Categorii
Articole

Trendurile globale ce vor contura viitorul în agricultură (I)

Chiar dacă societatea modernă se caracterizează printr-o continuă schimbare, principalele obiective ale omenirii au rămas aceleași. Caută soluții noi pentru îndeplinirea obiectivelor vechi. Poți incepe prin prînscrierea ideii tale la prima etapa a programului de incubare Agtech TM.

Trenduri și provocări globale din sectorul agroalimentar

Până de curând, societatea a căutat să ofere fiecărui individ posibilitatea unui trai decent, care să asigure toate nevoile primare. Însă, cum fiecare generație întâmpină propriile provocări, în ultimii ani omenirea a conștientizat că nu este suficientă realizarea acestor obiective, la fel de importantă fiind și maniera în care acestea sunt materializate.

În acest sens, Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO – Food and Agriculture Organisation of the UN) a identificat cele mai importante trenduri și provocări globale din sectorul agroalimentar. Misiunea FAO este ca, prin colaborarea națiunilor în domeniul agriculturii, silviculturii și a industriei piscicole, să pună capăt foametei și să îmbunătățească alimentația la nivel global.

În acest prim articol dintr-o serie de 3, vom prezenta, conform trendurilor identificate de FAO, perspectivele la nivel mondial asupra populației, economiei globale, resurselor naturale, schimbărilor climatice și a productivității din agricultură.

Creșterea, urbanizarea și îmbătrânirea populației

Analizele realizate asupra evoluția populației se rezumă la existența a trei scenarii, în funcție de prognoza realizată asupra ratei de creștere a populației, respectiv:

  • o creștere alertă a populației;
  • o reducere treptată a creșterii populației; sau
  • o scădere a populației.

Conform ipotezei care tinde spre echilibru prezentată în scenariul 2 de mai sus, în care procentul anual de creștere a populației va scădea lent, în 2050 populația globală va ajunge la 9.73 mld de oameni. Cumulând acest fapt cu creșterea speranței de viață, rezultat va duce la un fenomen de  îmbătrânire a populației.

În graficul de mai jos poate fi observată evoluția populației conform celor trei scenarii, precum și variația procentuală a creșterii populației în cazul scenariului echilibrat (Medium), astfel cum aceasta a fost prezentată anterior.

Cele trei scenarii de evoluție ale populației mondiale
Fig. 1 – Cele trei scenarii de evoluție ale populației mondiale (sursa FAO)

În ceea ce privește distribuția populației, în urma cu 35 de ani, peste 60% din populație locuia în mediul rural. Astăzi, aproximativ 54% dintre oameni trăiesc în mediul urban, în timp ce estimările arată că în anul 2050 un procent de peste peste 65% din populație va trăi la oraș. Întrucât în țările dezvoltate deja s-a realizat o puternică urbanizare a populației, în viitor această tranziție va fi mai accentuată în țările în curs de dezvoltare.

grafic - Trendul distribuției populație în mediul rural și urban
Fig. 2 – Trendul distribuției populație în mediul rural și urban (sursa FAO)

În ceea ce privește România, conform datelor oferite de Banca Mondială, în perioada cuprinsă între anii 1960 – 2019, populația a cunoscut un maxim de 23 mil locuiori în anii ’90, iar de atunci a continuat să scadă apropiindu-se de 19.4 mil. Tot în aceeași perioadă, având în vedere migrația internă a populației, procentul populației urbane a crescut de la 34% la 54%, în timp ce speranța de viață a crescut de la 65,6 ani la peste 75 ani.

Creșterea economică globală

La nivel mondial, economia a crescut anual cu o medie de 2.6%, în perioada 1990 – 2014, creștere ce a fost condusă, în principal, de dezvoltarea statelor cu venituri mici și medii. În ceea ce privește evoluția sectorului agricol, estimând în continuare o medie a creșterii anuale a economiei globale de 2.7% până în anul 2050, FAO a realizat următoarea prognoză asupra dimensiunii pieței agricole, în funcție de regiune:

Grafic - Dimensiunea pieței agricole la nivel global, în funcție de regiune
Fig. 3 – Dimensiunea pieței agricole la nivel global, în funcție de regiune (sursa FAO)

Conform datelor oferite de Banca Mondială, prin raportare la anul 1992, când PIB-ul Romaniei era de aproximativ €21.25 mld, acesta a crescut de aproape 10 ori, astăzi ajungând la €203.66 mld.

Competiția pentru resursele naturale

Reducerea drastică a resurselor naturale determină o intensificare a competiției în ceea ce le privește, fapt ce ar putea determina o supraexploatare nesustenabilă, amplificând și mai mult deteriorarea mediului înconjurător. La nivel global, 33% dintre terenurile agricole sunt mediu spre puternic degradate, în timp ce se apreciază că agricultura este raspunzătoare pentru 80% din defrișările de pe glob. Pierderea suprafețelor de pădure duce mai departe la eroziunea solului și la reducerea surselor de apă potabilă. Cu toate acestea, teoriile arată ca amenințarea cea mai mare asupra resurselor naturale vine din partea încălzirii globale, schimbările climatice intensificând fenomenul de deșertificare și cauzând creșterea apariției secetelor și a inundațiilor.

În ceea ce privește țara noastră, România a înregistrat în perioada 1990 – 2016, schimbări importante asupra modului în care terenurile din întregul fond funciar au fost utilizate sau întrebuințate, după cum urmează:

Tabelul. 1 – Întrebuițarea terenurilor din fondul funciar al României (sursă Banca Mondială prin Google Dataset Search)

Schimbările climatice

Exploatările din sectorul agricol și efectele acestora reprezintă o sursă importantă a emisiilor de gaze cu efect de seră, răspunzătoare pentru încălzirea globală. Mai mult decât atât, studiile arată că schimbările climatice vor avea cel mai pronunțat impact asupra țărilor în curs de dezvoltare, unde populațiile depind în mod semnificativ de producția agroalimentară internă.

Conform datelor disponibile până în prezent, emisile globale anuale de gaze cu efect de seră din agricultură, silvicultură și alte procese de prelucrare a terenurilor au evoluat, după cum urmează:

Fig. 4 – Evoluția globală a emisiilor de gaze cu efect de seră din procesele din cadrul sectorului agricol (abreviate AFOLU, sursa FAO)

Comparativ cu emisiile din alte sectoare de activitate, pentru perioada 1990 – 2010, emisiile din domeniul agricol (AFOLU) ocupă al doilea loc, după sectorul energetic.

Fig. 5 – Emisiile globale de gaze cu efect de seră în funcție de sectorul de activitate (sursa FAO)

În România, conform informațiilor de la Banca Mondială, media emisiilor de CO2 pe cap de locuitor, în perioada 1990 – 2014, aproape s-a înjumătățit, ajungând de la 7.5 t la 3.5 t.

Productivitatea agricolă și inovația

Estimările arată că în anul 2050, pentru a putea susține cele aproape 10 mld de oameni, sectorul agricol va trebui să producă cu până la 50% mai multă hrană. Acestă creștere ar trebui realizată fără extinderea suprafețelor agricole, nefiind exclusă posibilitatea reducerii acestora, din cauza deteorării accentuate.

Prin îmbunătățiriea proceselor și a investițiilor în sectorul agricol, producția culturilor a cunoscut anual o continuă creștere. Însă, potrivit unor studii mai recente, randamentele de producție obținute pe baza sistemul agroalimentar și a tehnologiilor actuale se apropie de potențialul lor maxim, creșterea productivității fiind din ce în ce mai dificil de obținut. Având în vedere aceste aspecte, deducem că agricultura practicată în maniera clasică nu va putea susține creșterea continuă a populației.

Fig. 6 – Creșterile procentuale anuale ale productivității culturilor de grâu, orez, porumb, soia și trestie de zahăr (sursa FAO)

Soluția hrănirii celor 10 mld de oameni constă în investițiile în inovații, care pot reconstruii sistemul agroalimentar, astfel încât acesta să poată face față ceririi în continuă creștere. La momentul actual, trendul finanțărilor pentru noi tehnologii în sectorul agricol este unul ascendent, nu numai țările dezvoltate, dar și o serie de țări cu economii emergente alocând procente semnificative din PIB pentru activități de R&D din agricultură.

Fig 7 – Intensitatea investițiilor în activitățile de R&D în agricultură pe grupe de venituri, perioada 1960 – 2009 (sursa FAO)

În ceea ce privește evoluția României, dezvoltarea sectorului agricol poate fi sintetizată după cum urmează:

Tabelul 2 – Statistici privind dezvoltarea sectorului agricol din România, perioada 1990 – 2017 (sursă Banca Mondială prin Google Dataset Search)

Un rezumat de încheiere

  • populația va ajunge la aproximativ 10 mld în anul 2050, iar peste 65% din oameni vor trăi la oraș;
  • economia globală crește anual cu aproximativ 2.6%;
  • resursele naturale trebuie exploatate într-un mod sustenabil, pentru a evita epuizarea acestora;
  • schimbările climatice vor afecta puternic industria agriculturii;
  • agricultura clasică se apropie de potențialul său maxim, pentru continuarea creșterii productivității agricole sunt necesare investiții și inovații.

Acest articol face parte dintr-o serie de trei articole privind trendurile globale cu efecte în domeniul agriculturii, identificate de către Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (FAO).

Te simți inspirat?

Preînscrierile la prima etapa a incubatorului AgTech TM au început. Oriunde te-ai afla în România, dă frâu liber creativității și înscrie ideea ta. Prima etapă este participarea la Startup Weekend AgTech TM by Agroland.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *